Tot ce se ştie despr râs este că acesta e un fenomen social, oamenii fiind de 30 de ori mai predispuşi să râdă atunci când se află într-un grup decât atunci când sunt singuri. Care este însă funcţia râsului nu se ştie. Un studiu publicat în revista Academiei Naţionale de Ştiinţe din SUA arată că râsul poate constitui un indicator despre relaţia de prietenie existentă între oameni, informează rador.ro.
Particapanţii la studiu au fost rugaţi să determine gradul de prietenie care există între mai multe perechi de persoane în funcţie de câteva secvenţe sonore care redau râsul acestora.
Chiar dacă cei intervievaţi au fost aleşi din 24 de societăţi diferite s-a ajuns la concluzia că au putut distinge cu foarte mare precizie persoanele aflate în relaţie de prietenie doar după tonalitatea specifică a râsului.
Râsul spontan apare încă din primele luni de viaţă, chiar şi la bebeluşii cu deficienţă de auz sau nevăzători. De altfel râsul trece peste barierele culturale dintre oameni, dar şi pe cele dintre specii el fiind foarte asemănător la primatele de talie mare. Astfel s-a putut stabili că originile râsului uman datează de acum aproximativ 10-16 milioane de ani.
Principala funcţie a râsului este, după cum a stabilit studiul, crearea şi aprofundarea relaţiilor sociale. Râsul spontan este caracterizat printr-o tonalitate mai înaltă care indică autenticitatea stimulării cerebrale şi are o durată mai scurtă decât râsul forţat.
Conform cercetătorilor prietenii râd în mod spontan atunci când sunt împreună, iar persoanele necunoscute, care nu au încă stabilite legături emoţionale, produc mai curând râsul voliţional.
Faptul că putem percepe foarte clar diferenţele dintre aceste două categorii este un semn de sinceritate. ÎDe-a lungul istoriei oamenii au dezvolat strategii de adaptare care folosesc disimularea, dar în egală măsură au dezvoltat şi instrumentele capabile să detecteze aceste disimulări. Este clar că imitarea unui râs autentic poate păcăli, dar poate facilita socializarea.
Sursa: Rador